Sfintit Cu Roua Suferintii
C?nd lumea se preschimb?-ntr-o umed?-nchisoare
?n care-n van speranta, biet liliac se zbate
Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sov?ttoare
Si d?nd mereu cu capu'-n tavanele surpate

Deodat?, m?nioase, prind clopote s? sar?
Si catre cer url?-ngrozitoare
Lungi si nesf?rsite convoaie mortuare
?ncet si f?r? muzici prin suflet trec mereu...
M-ati sfintit cu roua suferintii
Si mi-ati pus venin ?n s?nge
Iar speranta-nvins? pl?nge
Ca sufletul meu
Si muta-i gura-dulce a altor vremi
Cind timpul creste-n urma mea
Iar eu m?-ntunec!

E-o or? grea si mare
Aripile-mi negre ?n ceruri se-ntind
Astfel lume amuteste la-ntunec?ri solare
Astfel mare amuteste vulcane c?nd s-aprind...
C?nd prin a vietii visuri ostiri de nori apar
A mortii umbr? slaba cu coasa si topor
T?cetil cumtac ?n spaim?, crestinii din popor
C?nd evul asfinteste si sumnezeii mor!

Se mistuie-n moarte si durere
V?paia care-n mine a stralucit
Ciudata ?ntristare ce creste ca sie marea
Pe-un t?rm stincos, pustiu...

Peste fl?c?ri, peste fumuri, pe cadavre desc?rnate
Pe c?mpii deserte, pe altare profanate
Vino, s-asezi pe ele tronul t?u de oseminte
?nalta-te ?n culinea fumeg?ndelor morminte!
C?ci eu nu m? las ?nrobit de tine,
Crestine!